Programa de la invatamantul primar,pentru cultura civica,geografie si istorie

Anexa nr. 2  la Ordinul ministrului educaţiei şi  cercetării nr. 3919 / 20.04.2005

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASA A IV-A

EDUCAŢIE CIVICĂ

Aprobat prin  ordin al ministrului

Nr. 3919/ 20.04.2005

                                                                   

Bucureşti, 2005

NOTA DE PREZENTARE

Curriculum-ul pentru disciplina Educaţie civică, clasa a IV-a, răspunde cerinţelor formulate în textul Legii învăţământului, în special în articolele 3 şi 4, referitoare la idealul educaţional şi la finalităţile învăţământului.

Demersurile de educare civică propuse prin actuala programă sunt concordante, de asemenea, cu spiritul şi cu recomandările cuprinse în:

·  Comunicatul final “Coeziune socială şi calitate – o provocare pentru educaţie” adoptat de a patra Conferinţă a Miniştrilor  Europeni ai Educaţiei (Bucureşti, 18 – 20 iunie 2000);

·  Convenţia privind drepturile copilului, 1989.

Locul disciplinei Educaţia civică în învăţământul primar, la clasele a III-a şi a IV-a este justificat de:

·    nevoia de a-i iniţia pe şcolarii mici în practicarea unui comportament civic într-o societate democratică: un comportament activ, liber, responsabil, tolerant, deschis, comunicativ, reflexiv, autoevaluativ;

·    necesitatea de alfabetizare civică a şcolarilor mici prin familiarizarea acestora cu limbajul, tematizările şi activităţile de învăţare specifice;

·    posibilitatea de a valorifica experienţa specifică vârstei prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale asociate celei cognitive, stimularea participării şi a comunicării sociale responsabile.

Educaţia pentru democraţie este un proces complex şi de lungă durată, iar şcolarul mic este implicat în viaţa socială prin apartenenţa sa la familie, la grupurile de joc şi de învăţare, dar şi prin relaţiile specifice pe care el le poate stabili cu diverse instituţii şi organizaţii din comunitatea în care trăieşte (de exemplu şcoala, biserica, primăria, diferite organizaţii nonguvernamentale etc.). De aceea, procesul de socializare poate şi trebuie să înceapă de timpuriu.    

Curriculum-ul de faţă se adresează învăţătorilor, autorilor de manuale şi elevilor. Lectura integrală a acestuia este absolut necesară înaintea elaborării de către autorii de manuale sau de către învăţători a unor unităţi distincte de învăţare sub forma unor capitole şi lecţii. Informaţiile factuale, exemplele, cazurile sau situaţiile folosite ca referinţă pentru activităţile cu elevii pot fi alese în funcţie de specificul clasei, al unor elevi, al comunităţilor locale etc. Curriculum-ul este orientativ în ceea ce priveşte conţinuturile şi metodele. Obiectivele sunt mai directive şi sunt prezentate sub forma obiectivelor-cadru şi a obiectivelor de referinţă, formulate în raport cu o anumită selecţie a activităţilor de învăţare.

Învăţătorii şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.

I. Obiective cadru

1.    Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice 2.    Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului, a normelor de comportare în societate 3.    Dezvoltarea unor comportamente relaţionale privind constituirea grupurilor sociale 4.    Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor în ceea ce priveşte activitatea grupurilor din care fac parte

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1.   Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice

	Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
	La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:	Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi:
1.1.	să recunoască şi să folosească termeni specifici disciplinelor sociale	-     desprinderea înţelesului unui cuvânt din context; -     observarea şi comentarea unor imagini şi texte cu conţinut civic;
1.2.	să-şi dezvolte vocabularul, utilizând corect concepte specifice educaţiei civice	-     utilizarea de glosare, dicţionare, texte, liste de cuvinte pentru desprinderea sensului unor termeni specifici culturi civice; -     alcătuirea unor minidicţionare de termeni civici;
*1.3.	să-şi exprime oral sau în scris, în cuvinte proprii, un punct de vedere personal cu privire la comportamentul civic în diferite situaţii	-     realizarea unor scurte povestiri pornind de la o situaţie dată.

2.   Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului, a normelor de comportare

	Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
2.1.	să compare situaţii care privesc drepturi şi îndatoriri ale copilului	-     elaborarea unui regulament al clasei cu drepturi şi îndatoriri;
2.2.	să identifice reguli şi norme de comportament civic în diferite situaţii	-     simularea ; -     discutarea în clasă a unor reguli; -     participarea la stabilirea regulilor în cadrul grupurilor din care fac parte elevii; -     exersarea unor roluri specifice prin activităţi pe grupe de lucru.

3.   Dezvoltarea unor comportamente relaţionale privind constituirea grupurilor sociale

	Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1.	să identifice locul şi rolul persoanelor familiare	-     exersarea unor roluri specifice în activitatea unui grup;
3.2.	să participe la dezvoltarea climatului afectiv pozitiv în grup	-     jocul de rol;
*3.3.	să descrie şi să compare tipuri de relaţii şi atitudini sociale (colaborare, competiţie, solidaritate, toleranţă, intoleranţă) pornind de la situaţii concrete	-     analiza unor cazuri mediatizate.

4.   Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor personale în ceea ce priveşte activitatea grupurilor din care fac parte

	Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1.	să compare în termeni simpli informaţiile necesare luării unor decizii	-     valorificarea informaţiei sociale oferite de mass media;
*4.2.	să formuleze şi să exprime opinii personale în aprecierea unor situaţii cu conţinut civic	-     discutarea unor cazuri reale sau imaginate care solicită decizie şi exprimarea opiniilor personale; -     imaginarea şi participarea la funcţionarea unui consiliu local al copiilor.

CONŢINUTURlLE ÎNVĂŢĂRII

I.    Raporturile noastre cu ceilalţi oameni.

1. Relaţii dintre oameni în cadrul grupului:

·    de rudenie;

·    de prietenie;

·    de colaborare şi de competiţie;

·    de autoritate (conducătorul grupului, supunerea, invidia, revolta, admiterea - respingerea din / de către grup).

2. Manifestarea relaţiilor dintre oameni în diferite situaţii:

·    situaţii “normale” (desfăşurarea unor activităţi, obţinerea unor drepturi, relaţii cu diferite autorităţi);

·    situaţii “limită” (catastrofe, accidente, agresiuni, moartea);

·    *probleme personale sau de grup (boală, sărăcia, singurătatea, neîncrederea).

3. Drepturile copilului.

II.  Comunitatea

1. Comunitatea locală (sat, comună, oraş, judeţ, sector etc.).

2. Poporul.

3. *Naţiunea. Comunitatea internaţională.

III. Societate şi stat

1. *Organizarea statală a societăţii. Instituţii democratice ale statului român.

2. Simboluri ale statului român.

STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ

la finele învăţământului primar

	Obiectiv cadru	Standard
1.	Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice	S1.     Utilizarea corectă a termenilor limbajului specific culturii civice S2.  Relatarea în cuvinte proprii a unor fapte, situaţii, texte, lecturi, imagini vizând comportamentul civic
2.	Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului, a normelor de comportare în societate	S3.     Selectarea dintr-un material dat a unor drepturi şi îndatoriri ale copilului S4.  Cunoaşterea şi folosirea unui număr de norme şi reguli de comportare în societate în situaţii variate
3.	Dezvoltarea unor comportamente relaţionale privind constituirea grupurilor sociale	S5.     Descrierea în manieră concisă şi clară a modului de constituire şi de funcţionare a unui grup din care face parte
4.	Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării personale în ceea ce priveşte activitatea grupurilor din care face parte	S6.     Identificarea unor situaţii în care se cere luarea unor decizii personale sau colective S7.     Exprimarea unor enunţuri simple pro sau contra luării unor decizii în plan civic

 Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului educatiei si cercetarii nr. 3919 / 20.04.2005
MINI S TERUL EDUCAT IEI S I CERCE TARI I
CONSILIUL NATIONAL PENTRU CURRICULUM
PROGRAME SCOLARE PENTRU CLASA A IV-A
GEOGRAFIE
(introducere în geografie: de la localitatea natala la planeta)
Aprobat prin ordin al ministrului
Nr. 3919 / 20.04.2005
Bucuresti, 2005
Geografie, clasa a IV-a 2
NOTA DE PREZENTARE
Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îsi propune sa contribuie la construirea orizontului de existenta
cotidiana a elevului (începând de la localitatea natala, pâna la nivelul planetei). Programa concretizeaza viziunea
asupra existentei individuale si sociale în lumea contemporana, bazata pe perceperea corecta a unor
evenimente care au loc simultan, atât în orizontul local si apropiat, cât si la nivelul tarii, al continentului natal si
al lumii contemporane. Acest spatiu, de la localitate la planeta, reprezinta orizontul-sursa al informatiilor
referitoare la viata cotidiana, la comunitate si la societatea zilelor noastre.
În acest context, un rol foarte important îi revine scolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective
asupra raporturilor spatiale si temporale care caracterizeaza realitatea observabila în mod direct sau mediat.
Din aceasta perspectiva, prezentul curriculum ofera aparatul conceptual si metodologic pentru descoperirea si
explorarea, de catre elev, a mediului geografic, asigurând trecerea gradata de la abordarea unor elemente,
fenomene si procese specifice orizontului local, la cele ale tarii, ale continentului si ale planetei ca întreg, ceea
ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scara”.
Pentru dirijarea acestui demers de cunoastere, învatarea va fi axata pe o serie de activitati ca:
- observarea (libera sau dirijata) a realitatii înconjuratoare, în mod direct sau mediat;
- raportarea realitatilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare;
- utilizarea informatiilor elementare din surse diferite de informare;
- raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple;
- interpretarea unei informatii cartografice minime si intuitive;
- exersarea trecerii de la o scara la alta, prin harti succesive simple, cu elemente esentiale
care reprezinta realitati ale spatiului geografic, ordonate de la localitatea natala la planeta;
- identificarea si selectarea unor informatii specifice, din sursele mass-media.
Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezinta selectiv, sintetic, esentializat, structurat pe niveluri
si în sisteme succesive, elementele de geografie a orizontului local, caracteristicile geografice generale ale
României si diferentierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat), situarea
României în continentul european si în lume.
Continuturile prevazute în cadrul programei nu au semnificatie în sine, ci numai în relatie cu obiectivele învatarii,
servind strict la realizarea acestora.
Un element important îl constituie posibilitatea realizarii unei legaturi mai strânse între activitatile de învatare
si continuturile ofertate, pe de o parte, si experienta proprie a elevilor (directa si mediata de sursele de
informare), pe de alta parte. Programa ofera premisele pentru construirea unei reprezentari asupra realitatii
înconjuratoare, de la nivelul localitatii natale, pâna la dimensiunile planetei. Aceasta presupune si
valorificarea informatiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat, regiune, judet, tara,
Europa, lumea contemporana), care este complementara observarii directe.
Astfel, prezenta formula de constructie a continuturilor, în relatie cu obiectivele învatarii, faciliteaza elevului
un demers introductiv în geografie: de la localitatea natala la planeta.
Noul curriculum de geografie dezvolta sensibil dimensiunea sociala a acestei discipline si apeleaza la elemente,
fenomene si informatii relevante pentru viata cotidiana a elevului.
Curriculumulul permite o organizare flexibila a instruirii, a gruparii continuturilor în concordanta cu reperele
majore ale contextului educational.
Geografie, clasa a IV-a 3
În vederea optimizarii procesului didactic propriu-zis, pot fi valorificate urmatoarele sugestii de aplicare:
- utilizarea informatiei (directe si indirecte) în mod prioritar, pentru atingerea
obiectivelor de referinta asumate prin planificarea anuala si prin proiectarea
unitatilor de învatare;
- dimensionarea continuturilor si a informatiei la elementele esentiale, strict
necesare atingerii obiectivelor asumate; sub raport educational, utilizarea unor
continuturi „în sine”, a unor termeni si denumiri presupuse din perspectiva unei
traditii, nu poate duce la cresterea performantelor scolare;
- realizarea unor exercitii de raportare permanenta, de la parte (orizontul apropiat si
local) la întregul în care se înscrie, prin treceri succesive de scara;
- realizarea unei corelatii mai strânse cu obiectivele si continuturile disciplinelor
care fac parte din aceeasi arie curriculara – Istorie, Educatie civica –, dar si cu alte
discipline ca, de exemplu, Limba si literatura româna, Stiinte ale naturii, Matematica.
- utilizarea unor forme variate de evaluare, care sa permita identificarea corecta a
performantelor scolare (teste scrise, portofolii, evaluare orala);
- utilizarea unor exercitii si activitati de învatare care sa stimuleze perceperea
realitatii înconjuratoare (de la localitatea natala la planeta), ca un întreg.
Pentru accesibilizarea învatarii, este necesara utilizarea unor suporturi educationale variate: harti, atlase,
fotografii, filme documentare, jurnale de calatorie, caiete de activitate independenta, fise, ghiduri, materiale
didactice etc.
Geografie, clasa a IV-a 4
OBIECTIVE CADRU
1. Reprezentarea spatiului geografic (de la localitate la planeta)
2. Relationarea elementelor geografice, pe baza unor surse
diferite
3. Utilizarea adecvata a limbajului specific geografiei
4. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorarii
relatiilor dintre om si mediul înconjurator
Geografie, clasa a IV-a 5
OBIECTIVE DE REFERINTA SI EXEMPLE DE ACTIVITATI DE ÎNVATARE
1. Reprezentarea spatiului geografic (de la localitate la planeta)
Obiective de referinta Exemple de activitati de învatare
La sfârsitul clasei a IV-a elevul va fi
capabil:
Pe parcursul clasei a IV-a se recomanda urmatoarele
activitati:
1.1. sa se situeze corect în spatiul imediat,
apropiat si local
- exercitii de localizare empirica, pe teren si pe harta,
a elementelor din orizontul imediat, local si apropiat;
- recunoasterea si localizarea, în diferite surse de
informare (ex. fotografii, diapozitive etc.), a unor
obiecte apartinând spatiului imediat, apropiat si local;
1.2. sa aprecieze în mod empiric distante
accesibile direct
- exercitii (pe teren) de apreciere empirica si de
masurare a unor distante accesibile;
1.3. sa utilizeze mijloace elementare de orientare
(puncte cardinale, alte repere observabile) în
spatiul apropiat, al orizontului local si al tarii
- exercitii de localizare a elementelor din orizontul
imediat, din cel local si din tara, cu ajutorul unor repere
(constructii, râuri, forme de relief etc.) si al punctelor
cardinale;
- realizarea unor reprezentari cartografice simple ale
orizontului apropiat si local;
*1.4. sa utilizeze, la nivelul tarii, al Europei, al
planetei, mijloace elementare de reprezentare
a spatiului (imediat, apropiat, local)
- exercitii de realizare a unor reprezentari cartografice
simple referitoare la tara, la Europa, la planeta (pe baza
utilizarii semnelor conventionale si a scarii de proportie);
1.5. sa localizeze corect elemente ale spatiului
geografic (de la localitate la planeta), într-un
context dat
- exercitii de recunoastere a unor elemente ale spatiului
geografic local, pe harta judetului, a tarii, a Europei;
- exercitii de localizare, în situatii diferite – de ex., pe
harta judetului, a tarii si a Europei;
- întocmirea, pe harta judetului / a tarii / a continentului, a
unor itinerare / trasee imaginare care reunesc
aceleasi elemente ale spatiului geografic;
*1.6. sa coreleze elemente din realitate cu
reprezentarea lor cartografica, utilizând
scara de proportie si legenda
- exercitii de comparare a elementelor din realitate si
a celor de pe harta;
2. Relationarea elementelor geografice, pe baza unor surse diferite
Obiective de referinta Exemple de activitati de învatare
La sfârsitul clasei a IV-a elevul va fi
capabil:
Pe parcursul clasei a IV-a se recomanda urmatoarele
activitati:
2.1 sa observe progresiv elemente din
realitatea înconjuratoare
- exercitii de observare nedirijata si dirijata;
2.2 sa înregistreze date specifice geografiei,
observate sau deja prelucrate
- exercitii de notare (înregistrare), sub diferite forme
(fise, tabele, grafice simple etc.), a datelor observate;
Geografie, clasa a IV-a 6
Obiective de referinta Exemple de activitati de învatare
La sfârsitul clasei a IV-a elevul va fi
capabil:
Pe parcursul clasei a IV-a se recomanda urmatoarele
activitati:
2.3 sa identifice în diferite surse de informare
(texte, harti, imagini etc.) caracteristici ale
realitatii înconjuratoare
- enumerarea, în texte, în fotografii si pe harti, a unor
elemente referitoare la realitatea înconjuratoare;
- prezentarea unor caracteristici ale realitatii înconjuratoare,
folosind surse de informare diferite;
2.4 sa descopere relatii simple între diverse
elemente din mediul înconjurator, direct sau
percepute mediat (redate în diferite moduri)
- identificarea de corespondente între elemente
observate direct si mediat;
*2.5 sa compare elemente si relatii reprezentate
la niveluri si la scari diferite (de la orizontul
apropiat la planeta)
- exercitii de grupare / de discriminare a unor elemente
reprezentate la niveluri si la scari diferite, pe baza unor
caracteristici date;
- completarea unor fise de observare;
*2.6 sa situeze anumite elemente grafice într-o
ierarhie spatiala (de la localitate la planeta)
- compararea succesiva a unor harti realizate la scari
diferite.
3. Utilizarea adecvata a unor limbajului specific geografiei
Obiective de referinta Exemple de activitati de învatare
La sfârsitul clasei a IV-a elevul va fi
capabil:
Pe parcursul clasei a IV-a se recomanda urmatoarele
activitati:
3.1 sa construiasca enunturi simple si dezvoltate
despre fenomene si fapte observate în
realitatea înconjuratoare
- exercitii de descriere succinta, cu ajutorul termenilor
specifici, a unui element observat direct sau mediat;
- exercitii de descriere succinta a caracteristicilor unor
fenomene si fapte observate în realitatea înconjuratoare;
3.2 sa descrie în enunturi simple elemente
reprezentate pe suporturi cartografice
- exercitii de completare a unor enunturi lacunare,
pornind de la un suport cartografic;
- descrierea dirijata dupa o harta simpla, pe baza unui
vocabular de sprijin;
*3.3 sa elaboreze enunturi explicative referitoare
la fenomene din lumea înconjuratoare, pe
baza observarii directe a acestora
- formularea unor raspunsuri la întrebari, referitoare
la fenomene observate;
- exercitii de explicare a unor relatii vizibile între elemente.
4. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorarii relatiilor dintre om si mediul înconjurator
Obiective de referinta Exemple de activitati de învatare
La sfârsitul clasei a IV-a elevul va fi
capabil:
Pe parcursul clasei a IV-a se recomanda urmatoarele
activitati:
4.1 sa îsi exprime interesul pentru cunoasterea
mediului înconjurator, identificând diferite
modalitati de conservare si de ocrotire a
mediului înconjurator
- explorarea mediului din orizontul local si apropiat,
inclusiv a consecintelor interventiei omului (pozitive
sau negative);
- realizarea unui plan individual de observare a unor
fenomene de degradare a mediului din zona de
resedinta;
4.2 sa colaboreze cu cei din jur, în spiritul
initiativei fata de protectia mediului de viata
- jocuri de rol;
- realizarea unor proiecte de grup.
Geografie, clasa a IV-a 7
CONTINUTURI
(introducere în geografie: de la localitatea natala la planeta)
(1) ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT SI LOCAL
1.1. Orizontul apropiat
Sala de clasa, scoala, cartierul, localitatea. Orientarea în orizontul apropiat
Planul clasei, al scolii, planul locuintei, al cartierului si al localitatii
1.2. Orizontul local
Linia orizontului. Punctele cardinale
Harta simpla a orizontului local si orientarea pe aceasta. Harti diferite ale orizontului local
1.3. Caracteristici geografice ale orizontului local
Elemente generale despre relieful, hidrografia, vegetatia, populatia si asezarile omenesti ale
orizontului local
*Aplicatii practice în orizontul local
*1.4. Repere de timp (ora, ziua, saptamâna, luna, anotimpul, anul) în explicarea unor modificari ale realitatii
observate
1.5. De la orizontul local la tara
Treceri succesive de scara ilustrate pe harti
(2) ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI
2.1. Caracteristici geografice generale
Limitele si vecinii
Relieful (caracteristici generale si trepte de relief). Unitati majore de relief *
Clima, apele, vegetatia, animalele si solurile – aspecte generale
Locuitorii si asezarile omenesti
Principalele activitati economice
2.2. Marile unitati geografice ale tarii (prezentare generala):
a) Carpatii
b) Dealurile si podisurile
c) Câmpiile
d) Studiu de caz: caracterizarea generala a unei unitati geografice
2.3. Organizarea administrativa
Prezentarea localitatii natale, a resedintei de judet si a judetului
*Harta administrativa
Bucuresti – capitala României
(3) ROMÂNIA ÎN EUROPA SI PE GLOB
3.1. România în Europa
Tarile vecine. *Scurta prezentare geografica a tarilor vecine
3.2. Europa - un continent la nivelul planetei
Caracteristici geografice generale. Uniunea Europeana
3.2. Terra - planeta oamenilor
*Momente importante în descoperirea planete
Terra - o planeta a sistemului solar
Temele marcate cu litere italice si asterisc reprezinta curriculum la decizia scolii. Ele devin obligatorii atunci când
se opteaza pentru curriculum extins.
Geografie, clasa a IV-a 8
STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANTA
(pentru finele învatamântului primar)
Obiectiv cadru Standard
1. Reprezentarea spatiului geografic (de la
localitate la planeta)
S.1. Identificarea elementelor observabile ale spatiului
geografic apropiat
S.2. Clasificarea elementelor observabile din realitatea
înconjuratoare
2. Relationarea elementelor geografice pe baza
unor surse diferite
S.3. Identificarea raporturilor dintre elemente observabile
si reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple
S.4. Descrierea unei realitati pe baza unor imagini
S.5. Identificarea unor relatii elementare pe baza unor
observatii sau pe baza unor surse diferite
3. Utilizarea adecvata a limbajului specific
geografiei
S.6. Utilizarea termenilor de baza în contexte date

Anexa nr. 2  la Ordinul ministrului educaţiei şi  cercetării nr. 3919 / 20.04.2005

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASA A IV-A

ISTORIE

Aprobat prin  ordin al ministrului

Nr. 3919 / 20.04.2005

Bucureşti, 2005

NOTA DE PREZENTARE

Programa propune ca scop al studierii istoriei în clasa a IV-a familiarizarea elevilor cu teme referitoare la trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat al localităţii natale, al României şi al Europei, utilizând mijloace adecvate vârstei acestora.

Pornind de la modelul didactic al istoriei, conceput pentru toată durata şcolarităţii, experienţele de învăţare propuse reprezintă, deopotrivă, etape ale unui tip specific de antrenament intelectual şi ocazii pentru valorificarea experienţelor afectiv-atitudinale.

Nucleul funcţional al programei este reprezentat de obiectivele de referinţă, activităţile de învăţare şi conţinuturile propuse.

În elaborarea programei s-au avut în vedere:

-    modificările de structură a sistemului de învăţământ (scăderea vârstei de şcolaritate şi extinderea duratei învăţământului obligatoriu) prevăzute de Legea nr. 268/2003 de modificare şi completare a Legii învăţământului;

-    contribuţia istoriei la obiectivele etapei de şcolaritate pe care o reprezintă învăţământul primar;

-    recomandările referitoare la studiul istoriei, cuprinse în documente elaborate la nivel european, în mod deosebit, Recomandarea nr. 15/2001 a Consiliului Europei cu privire la studiul istoriei în secolul XXI şi Memorandumul pentru educaţia permanentă, elaborat de Uniunea Europeană;

-    rezultatele unor cercetări referitoare la studiul istoriei în învăţământul primar;

-    valorificarea experienţei cadrelor didactice care au utilizat programa anterioară;

-    contribuţia istoriei la competenţele de bază care se dezvoltă prin învăţământul primar.

Luarea în considerare a acestor elemente a avut consecinţe la nivelul definirii elementelor componente ale programei.

Programa şcolară are următoarea structură:

-    nota de prezentare care identifică scopul studierii istoriei în clasa a IV-a şi locul pe care îl ocupă această etapă de şcolaritate în învăţământul obligatoriu;

-    obiective cadru, reprezentând obiective cu un grad ridicat de generalitate şi de complexitate, care se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice obiectului de studiu şi sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu;

-    obiective de referinţă care specifică rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu;

-    exemple de activităţi de învăţare construite astfel încât să valorifice experienţa concretă a elevului şi să poată fi integrate unor strategii de predare-învăţare adecvate contextelor variate de instruire;

-    conţinuturi organizate în jurul unor domenii[1] relevante pentru elev şi reprezentative din perspectiva ştiinţei şi a cerinţelor societăţii contemporane. standarde curriculare de performanţă reprezentând criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţare;

-    standarde curriculare de performanţă, reprezentând criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţare.

Forma actuală a programei îşi propune să contribuie la recâştigarea interesului elevilor faţă de cunoaşterea trecutului prin:

-        propunerea unui traseu de învăţare în care elevii fac cunoştinţă cu trecutul pornind de la situaţii familiare (aspecte care ţin de istoria locală sau de teme privitoare la copilăria în trecut şi astăzi) urmate de cele care se află la mai mare distanţă în timp şi spaţiu;

-        adecvarea obiectivelor cadru la etapa de şcolaritate pe care o reprezintă învăţământul primar;

-        o diversificare a activităţilor de învăţare şi o creştere a ponderii acestora în programă.

Programa propune obiective de referinţă, exemple de activităţi de învăţare şi conţinuturi proiectate pe structura plajei orare de 1-2 ore. Clasele care optează pentru 2 ore pe săptămână vor parcurge toate obiectivele şi conţinuturile.

Date fiind elementele de noutate pe care le include programa, vor fi realizate sugestii metodologice care să ofere învăţătorilor exemple de aplicare creativă a acesteia.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Reprezentarea timpului şi a spaţiului în istorie

	Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
	La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:	Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi:
1.1.	să ordoneze obiecte după criteriul „mai vechi” / „mai nou”	-   prezentarea unor obiecte vechi aparţinând familiei; -   alcătuirea şi prezentarea arborelui genealogic al familiei folosind o schema dată;
1.2.	să ordoneze evenimente personale / evenimente istorice	-   alcătuirea unui jurnal personal / jurnal al clasei; -   ordonarea cronologică a unor benzi desenate reprezentând evenimente din viaţa personală / din viaţa oamenilor / din istorie;
1.3.	să povestească aspecte ale legăturilor dintre mediul geografic şi viaţa oamenilor	-   citirea hărţii geografice şi a celei istorice; -   citirea unor texte care să ilustreze legătura dintre om (ocupaţii, locuinţe, obiceiuri) şi mediul în care trăieşte; -   completarea / situarea unor informaţii istorice pe hărţi parţial completate; -   citirea şi comentarea unor imagini / fotografii; -   descrierea unor fotografii ilustrând locuri, clădiri, preocupări ale oamenilor din localitatea natală / rezidenţială; -   întocmirea unor fişe cu tradiţii şi obiceiuri specifice localităţii natale / rezidenţiale, desfăşurate cu ocazia unor sărbători.

2. Cunoaşterea şi utilizarea surselor istorice

	Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
2.1.	să recunoască şi să utilizeze informaţii dintr-o sursă istorică	-     identificarea informaţiei dintr-o sursă folosind întrebări ajutătoare; -   realizarea unor compuneri / desene pornind de la informaţiile selectate dintr-o sursă consultată (texte, fotografii etc.) despre personalităţi, obiceiuri, fapte; -   realizarea în grup a unor machete care reprezintă diverse aspecte ale vieţii oamenilor în diverse timpuri şi spaţii istorice (cetăţi, castele, aşezări omeneşti, monumente, bătălii); -   realizarea în grup a unei mape “ Ştiaţi că … ? “; -   colecţionarea individuală sau în grup a unor pliante cu fotografii, imagini ale localităţii natale / de reşedinţă din diverse timpuri; -   descrierea unor aspecte ale vieţii cotidiene dintr-o localitate folosind surse de informare consultate; -    observarea / comentarea unor tablouri, imagini, filme, diapozitive, texte referitoare la evenimente, personalităţi, aspecte ale vieţii cotidiene în diferite momente ale istoriei;
2.2.	* să selecteze surse necesare pentru prezentarea unor evenimente / personalităţi	-   identificarea de surse de informare despre tema discutată în biblioteca personală / a şcolii etc.; -   realizarea unui portofoliu care să cuprindă copii ale unor acte personale importante, care în timp pot deveni documente (certificat de naştere / de botez, diplome, programe,etc.); -   strângerea unor fotografii, ilustraţii, articole, afişe care prezintă un eveniment / personalitate importantă din localitate / din istorie; -   alcătuirea şi prezentarea unor miniproiecte despre evenimente / personalităţi îndrăgite.

3.   Cunoaşterea şi utilizarea termenilor istorici

	Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1.	să folosească termeni istorici în situaţii diverse	-   repovestirea unor legende istorice; -   povestirea unor evenimente / fapte istorice, utilizând termeni învăţaţi (joc didactic „Roata istoriei”); -   completarea unor texte lacunare (joc didactic „Săculeţul fermecat”); -   întocmirea unui glosar de termeni (joc didactic „Alfabetul istoric”); -   alcătuirea unor enunţuri utilizând termeni daţi; -   construirea şi rezolvarea unor rebusuri pe teme istorice; -   dramatizarea unor lecturi cu conţinut istoric utilizate la clasă.

4.   Cunoaşterea şi interpretarea faptelor istorice

	Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1.	să aprecieze rolul oamenilor în desfăşurarea evenimentelor	-   vizite la muzee; -   analizarea unor imagini referitoare la activităţi economice (munca la câmp, meşteşuguri, târguri), desfăşurarea unor confruntări armate; -   participarea la sărbători şi ceremonii locale; -   discuţii în grup despre relatări din scrierile călătorilor prin zona respectivă; -   citirea şi discutarea unor pasaje din monografii ale localităţilor.
4.2.[2]	să formuleze puncte de vedere cu privire la evenimente / fapte / personalităţi	-   discuţii în grup referitoare la faptele unor personalităţi, la evenimentele desfăşurate într-o perioadă studiată; -   realizarea şi prezentarea de reportaje / interviuri cu oameni care au participat la diverse evenimente din viaţa localităţii, regiunii; -   formularea unor opinii personale referitoare la informaţii provenite din lectura textelor; -   identificarea unor mesaje exprimate în diferite enunţuri.
4.3.	* să compare fapte istorice, punând în evidenţă schimbările survenite	-   discuţii în grup pe teme istorice propuse; -   competiţii de grup pe o temă istorică dată.

5.   Dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi

	Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
5.1.	să exprime opinii personale în aprecierea faptelor din trecut şi prezent	-   discuţii în grupuri despre fapte petrecute în trecut sau în prezent; -   realizarea unor postere cu teme diverse.

CONŢINUTURlLE ÎNVĂŢĂRII

A.    ISTORIA LOCALĂ

Ø  Familia : istoria familiei, sărbători de familie

Ø  Vecinii şi comunitatea; teritoriu, monumente, castele şi cetăţi; locuinţa, ocupaţii şi viaţa cotidiană

Ø  Copilăria de ieri şi de azi

2. POPOARE DE IERI ŞI DE AZI

Ø  Dacii, romanii, grecii, galii, slavii, turcii

(mod de viaţă: ocupaţii, locuinţe, îmbrăcăminte, obiceiuri; cultură; conducători)

Ø  Românii, francezii, ungurii, germanii, ruşii, sârbii, bulgarii

(localizare pe hartă, influenţe reciproce, tradiţii, obiceiuri, sărbători; comunităţi ale minorităţilor pe teritoriul actual al României)

3. MOMENTE ALE ISTORIEI

Ø  Conducători, eroi şi evenimente: Alexandru cel Mare, Decebal, Traian, Carol cel Mare, Dragoş, Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Napoleon, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Regina Maria, Ecaterina Teodoroiu

_____________________________________________________________________________

Învăţătorii au libertatea de a alege cel puţin 5 dintre conducătorii şi eroii nominalizaţi, respectând proporţia de 3 personalităţi din istoria naţională la 2 din istoria universală. Elevii vor fi capabili să recunoască conducătorul, să localizeze în timp – secol – şi în spaţiu domnia, să numească câteva fapte săvârşite, să aprecieze rezultatele acestor fapte. În organizarea şi desfăşurarea lecţiilor se va urmări ca elevii să poată face conexiuni intra şi interdisciplinare, să poată valorifica cunoştinţele şi experienţele dobândite în anii anteriori de studiu la diverse discipline.

Ø  Călători şi călătorii: Marco Polo, Cristofor Columb, Magellan, Badea Cârţan, Spătarul Milescu, Emil Racoviţă, călătoria în cosmos

_____________________________________________________________________________

Învăţătorii au libertatea de a alege cel puţin 4 dintre călătorii menţionaţi, respectând proporţia de 2 din istoria naţională şi  2 din cea universală. Elevii pot fi antrenaţi în realizarea unor proiecte care să le permită familiarizarea cu diverse tehnici de învăţare cum ar fi: utilizarea dicţionarelor sau a altor surse pentru tema propusă (exemplu: călătoria lui Badea Cârţan), folosirea atlasului istoric – geografic, identificarea unor cărţi în biblioteca şcolii şi / sau personală etc.

Ø  Castele, cetăţi şi oraşe: Bucureşti, Cluj, Iaşi, Sibiu, Suceava, Târgovişte, Curtea de Argeş, Roma, Viena, Constantinopol, Veneţia, Versailles, Castelul Huniazilor, Castelul Bran, Castelul Peleş

_____________________________________________________________________________

Învăţătorii au libertatea de a alege cel puţin 4 dintre castelele, cetăţile sau oraşele enumerate sau altele în funcţie de resursele avute la dispoziţie sau de interesele colectivului de elevi, respectând proporţia de 2 din spaţiul românesc la 2 din spaţiul internaţional. Elevii pot fi antrenaţi în realizarea unor proiecte (de exemplu realizarea unui ghid al castelelor / cetăţilor dintr-o anumită regiune în urma unei excursii tematice), portofolii despre un oraş nominalizat cuprinzând legende / momente / monumente / personalităţi care au trecut sau au trăit în oraş / viaţa locuitorilor sau proiecte pe tema protejării zonelor istorice din localitatea de reşedinţă.

4. EUROPA UNITĂ

Ø  Simbolurile Uniunii Europene (drapel, imn, ziua Europei)

STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ

la finele învăţământului primar

	Obiectiv cadru	Standard
1.	Reprezentarea timpului şi a spaţiului în istorie	S1.     Localizarea în timp şi spaţiu a unui eveniment istoric studiat.
2.	Cunoaşterea şi utilizarea surselor istorice	S2.     Identificarea de informaţii dintr-o sursă istorică dată.
3.	Cunoaşterea şi utilizarea termenilor istorici	S3.     Relatarea unui eveniment  istoric studiat, folosind termeni de specialitate.
4.	Cunoaşterea şi interpretarea faptelor istorice	S4.     Prezentarea unui fapt istoric pe baza unui plan simplu de idei.

---

[1] Aceste domenii, prezente pe toată durata studierii istoriei în învăţământul preuniversitar sunt: Popoare şi spaţii istorice; Oamenii, societatea şi lumea ideilor; Statul şi politica; Religia şi viaţa religioasă; Relaţiile internaţionale. Deoarece clasa a IV-a reprezintă o introducere în studiul istoriei, programa a optat pentru teme care fac trimitere la trei dintre domeniile menţionate

Anexa nr. 2  la Ordinul ministrului educaţiei şi  cercetării nr. 3919 / 20.04.2005

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

programe şcolare PENTRU CLASA A iV-A

ştiinţe ale naturii

Aprobat prin  ordin al ministrului

Nr. 3919 / 20.04.2005

Bucureşti, 2005

NOTĂ DE PREZENTARE

Revizuirea curriculumului şcolar de Ştiinţe ale naturii pentru învăţământul primar a fost determinată în primul rând de următoarele aspecte:

-    introducerea la clasele I şi a II-a, începând cu anul şcolar 2003-2004, – în aria curriculară „Matematică şi ştiinţe ale naturii” – a disciplinei „Cunoaşterea mediului”; se preia astfel în curriculumul acestei discipline o parte a sistemului de cunoştinţe prevăzut de programele şcolare anterioare de Ştiinţe ale naturii pentru clasele a III-a şi a IV-a, aprobate cu ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4301 din 22.08.2000;

-    înregistrarea unor scoruri nesatisfăcătoare la evaluări internaţionale vizând achiziţiile învăţării la sfârşitul claselor a IV-a şi a VIII-a; acest lucru evidenţiază faptul că un număr reprezentativ de elevi întâmpină dificultăţi de înţelegere şi de aplicare a cunoştinţelor din domeniul ştiinţelor naturii, oferite de şcoală;

-    ritmul continuu şi rapid al procesului de modificare a pieţei ştiinţifice, insuficient reflectat în demersul anterior de revizuire a curriculumului şcolar al disciplinei Ştiinţe ale naturii pentru învăţământul primar.

Întârzieri în restructurarea predării – învăţării – evaluării ştiinţelor naturii în şcoală impun necesitatea găsirii unor modalităţi de atragere a elevilor spre studiul disciplinelor acestui domeniu. Se configurează astfel necesitatea proiectării unor metode didactice specifice, centrate pe elev ca unic produs şi beneficiar al procesului educativ. Lacunele la nivel de sistem pot fi depăşite procedând în primul rând la identificarea principalelor piedici care se manifestă la nivelul înţelegerii de către elevi a problemelor de natură ştiinţifică.

Disciplina de învăţământ Ştiinţe ale naturii vizează observarea şi perceperea lumii în întregul său, cu elementele componente, procesele şi fenomenele caracteristice, precum şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare. De aceea demersul didactic se impune a fi deplasat de la “ce se învaţă?” la “de ce se învaţă?” şi această deplasare poate genera un dublu beneficiu, respectiv:

-   de stimulare a interesului de cunoaştere al copilului, care vede utilitatea propriei munci prin competenţele pe care le dobândeşte;

-   de creştere a caracterului formativ al învăţării.

O problemă o constituie şi locul cercetării şi al inovaţiei în demersul didactic, mai exact modul în care este împărtăşită inovaţia de către elev. Aceasta implică transformarea elevului din spectator, în actor al activităţii de natură ştiinţifică. Se evidenţiază astfel necesitatea de a-l pregăti pe elev nu ca pe un cercetător şi om de ştiinţă, ci ca pe un cetăţean care să utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa socială.

Rezolvarea problemelor ridicate implică o profundă schimbare de mentalitate în abordarea studiului disciplinei Ştiinţe ale naturii, iar acest demers trebuie să înceapă chiar cu  învăţământul primar. O argumentare în acest sens focalizează o serie de aspecte precum:

-   învăţământul primar se adresează tuturor;

-   corpul didactic care îl deserveşte este omogen din punct de vedere al formării iniţiale;

-   scopul declarat al procesului educaţional este dezvoltarea integrală a copilului;

-   copilul traversează vârsta la care este foarte vie curiozitatea ştiinţifică;

-   ceea ce trebuie să înveţe copilul la această vârstă nu este un corp de informaţii specializat, ci un mod de dobândire globală de cunoştinţe;

-   comunitatea învăţământului nu trebuie să se confunde cu comunitatea ştiinţifică.

La acest nivel, noile programe propun – la clasele a III-a şi a IV-a – studiul integrat al ştiinţelor naturii. Predarea-învăţarea ştiinţelor, într-o manieră integrată, la aceste clase poate permite o structurare a problemelor abordate pornind de la o serie de teme integratoare mai apropiate de capacitatea de  înţelegere a copilului. Din această perspectivă, baza prezentei programe o constituie:

-   corpurile de cunoştinţe ale ştiinţelor naturii – date particulare, aspecte generale, metode;

-   practicile ştiinţifice comune –investigaţie teoretică şi experimentală, comunicare a rezultatelor;

-   contextele dezvoltării ştiinţifice – pur ştiinţific, tehnologic, ecologic;

-   dimensiunea afectivă a cunoaşterii ştiinţifice – ca activitate interesantă, stimulativă;

-   dimensiunea meta-ştiinţifică a cunoaşterii ştiinţifice – prin raportarea la natura, la valorile şi la limitele cunoaşterii ştiinţifice.

Prin predarea-învăţarea ştiinţelor naturii se urmăreşte nu o acumulare de fapte şi informaţii ştiinţifice care să ducă la însuşirea de concepte (testate şi confirmate sau infirmate experimental), ci raportarea copilului la mediul în care trăieşte. Ştiinţele, în calitatea lor de furnizor al principalelor instrumente de acţiune asupra mediului natural şi de transformare a acestuia, trebuie să stabilească limitele între care această acţiune este permisă, asumându-şi astfel responsabilitatea pentru conservarea mediului. Aceasta este o altă latură a ştiinţei cu care copilul trebuie să fie familiarizat în scopul realizării unei educaţii ecologice adecvate. De aici, importanţa unei abordări  interdisciplinare a ştiinţelor naturii constă în:

-   multitudinea conexiunilor pe care cadrul didactic le poate face în dialog cu elevii;

-    implicarea elevilor în activităţi multiple de observare, manipulare şi experimentare, astfel valorificând experienţa acestora şi dezvoltându-le capacitatea de a integra informaţiile noi în modele explicative proprii.

Prin intermediul prezentului curriculum, elevii sunt îndrumaţi să-şi dezvolte cunoaşterea pornind de la explorarea şi investigarea lumii înconjurătoare către reprezentarea unor lumi mai îndepărtate şi mai cuprinzătoare. Ei parcurg astfel calea de la cunoştinţe preştiinţifice (subiectivate) la înţelegerea şi experimentarea unor legi universale, deci obiective, prin care omul transformă natura în beneficiul său, ajungând până la asumarea răspunderii pentru limitarea efectelor propriei acţiuni asupra echilibrului natural.

Programa şcolară de Ştiinţe ale naturii pentru clasa a IV-a porneşte de la obiective comune domeniilor studiate, pe care le corelează cu teme specifice acestor discipline, a căror abordare poate fi realizată, la nivelul acestor clase, integrat. Au fost urmărite obiectivele ciclului curricular de dezvoltare care vizează printre altele:

-    observarea şi interpretarea proceselor naturale care au loc în mediu;

-    înţelegerea impactului proceselor naturale asupra activităţilor umane şi al activităţilor umane asupra mediului;

-    investigarea şi interpretarea interdependenţelor în şi între sisteme biologice, fizice şi chimice;

-    încurajarea elevilor pentru asumarea de responsabilităţi şi pentru cooperare.

Capacităţile ce se urmăresc a fi dezvoltate prin curriculum-ul disciplinei Ştiinţe ale naturii se referă la comunicare, studiu individual, înţelegerea şi valorificarea informaţiilor de natură ştiinţifică, relaţionarea în mediul natural şi social. La acestea se adaugă atitudini şi comportamente ca: grija faţă de sănătatea proprie, faţă de sănătatea celorlalţi  şi faţă de cea a mediul natural, interesul pentru aprecierea şi argumentarea logică; curiozitatea şi preocuparea faţă de fenomenele din mediu, independenţa gândirii, creativitatea.

În scopul formării unor competenţe şi atitudini din categoria celor menţionate mai sus, vor fi valorificate cunoştinţe privind mediul natural, individul, grupul de indivizi, relaţiile dintre indivizi şi dintre aceştia şi mediu, fenomene şi interacţiuni specifice din mediu, modificări ale mediului ca urmare a intervenţiei omului. Programa de Ştiinţe ale naturii urmăreşte structura celorlalte programe ale disciplinelor pentru învăţământul primar. Tematica propusă are în vedere relaţionarea conţinuturilor atât în interiorul ariei curriculare "Matematică şi ştiinţe ale naturii", cât şi posibilităţile de relaţionare la nivelul celorlalte arii curriculare.

Problemele majore care pot fi invocate în abordarea acestui demers sunt baza materială şi necesitatea pregătirii permanente a cadrelor didactice în cunoaşterea metodelor moderne de predare şi experimentare. Soluţia primei probleme este recurgerea la experimentul simplu, nesofisticat, utilizând materiale din mediul familiar copilului. Pregătirea învăţătorilor în abordarea corectă a acestui tip de programă necesită un efort de receptare din partea acestora şi sprijinul prin formare şi publicarea unor materiale curriculare adecvate. 

Acest demers educaţional are un puternic caracter inovator în învăţământul românesc, atât din punct de vedere al concepţiei, structurii şi metodelor didactice de aplicare, cât şi al compatibilizării conţinutului ştiinţific cu particularităţile de vârstă ale elevilor cărora li se adresează.

 

 

 

 

OBIECTIVE – CADRU

1.       Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii 2.       Formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare / investigare a realităţii, folosind instrumente şi procedee specifice 3.    Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat, propice vieţii

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI SUGESTII DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii

Obiective de referinţă	Sugestii de activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:	Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele tipuri de activităţi:
1.1 să identifice relaţii între părţile componente ale unui sistem studiat	-  colectarea de informaţii despre un sistem, în cadrul unei excursii, drumeţii, expediţii etc.; -  *identificarea influenţei masei şi volumului corpurilor asupra proprietăţilor de plutire ale acestora; -  observarea dirijată a unor caracteristici ale plantelor cultivate şi spontane, ale animalelor domestice şi sălbatice dintr-un mediu familiar (grădină, câmpie, pădure, luncă, parc, livadă); -  realizarea unor portofolii care să cuprindă informaţii referitoare la plante şi animale dintr-un anumit mediu de viaţă, şi descrierea relaţiilor dintre vieţuitoare şi dintre acestea şi mediu; -   identificarea condiţiilor optime de viaţă ale unor plante şi animale; -  observarea şi discutarea unui set de lanţuri trofice simple pentru a identifica plantele ca verigă de bază pentru toate acestea, soarele ca sursă de energie pentru plante, iar  plantele şi animalele, ca sursă de energie pentru animale; -  alcătuirea schemei pentru lanţuri trofice simple; -  observarea dirijată a unui scheme simple (desen) ilustrând un bec conectat în mod diferit la o baterie, pentru a-l identifica pe acela care va lumina; -  identificarea corpurilor în repaus şi în mişcare; -  prezentarea unor scurte texte informaţionale, poveşti, povestiri, în scopul identificării planetelor sistemului solar, a caracteristicilor mediilor de viaţă studiate etc.;
1.2 să descrie relaţii între sisteme din mediul înconjurător	-  descrierea ciclurilor de viaţă (plante, fluturi, broaşte, oameni) şi compararea acestora; -    identificarea legăturilor stabilite între lumea vie şi mediul de viaţă: -     completarea unor fişe cu observaţii asupra adaptărilor organismelor în funcţie de mediul lor de viaţă; -     clasificarea organismelor vii după mediul lor de viaţă (acvatice, terestre) ; -     formularea, discutarea şi selectarea unor explicaţii privind  forma, culoarea, alcătuirea organismelor dintr-un mediu dat (terestru / acvatic); -   identificarea condiţiilor optime de viaţă pe baza cărora se dezvoltă o plantă / un animal; -  gruparea organismelor dintr-un mediu observat în funcţie de modul şi regimul de hrănire; -  colectarea de informaţii referitoare la caracteristici morfofiziologice şi/sau comportamentale ale plantelor şi animalelor în vederea adaptării în diferite medii(camuflajul, schimbarea culorii, grosimea blănii etc.); -  redarea prin desen a verigilor unui lanţ trofic simplu în scopul identificării acestora şi a relaţiilor pradă-prădător; -  observarea, identificarea şi descrierea unor schimbări care au loc în timpul unor transformări: ruginirea, putrezirea, arderea, alterarea, coacerea; -  recunoaşterea, dintr-un set dat, a corpurilor care ruginesc, ard, se alterează;
1.3 să comunice în maniere diverse observaţii privind relaţiile dintre părţile componente ale unui sistem şi/sau dintre sistemele studiate	-  prezentarea unor materiale ( proiecte, referate, afişe, lucrări practice etc.) în care se ilustrează diferite aspecte din temele studiate; -  realizarea unui jurnal de observaţii privind: -    germinaţia seminţelor; -    stabilirea prin cântărire a modificărilor de masă ale propriului corp sau ale unui animal domestic; -  realizarea unui jurnal care să cuprindă însemnări privind modificări din viaţa plantelor şi a unor populaţii(peştii dintr-un acvariu, vieţuitoarele dintr-un terariu, păsările migratoare); -  organizarea datelor în tabele şi realizarea unor grafice referitoare la procese urmărite sau experimente realizate; -  descrierea (verbală/în scris, prin desene, planşe, imagini, modele, construcţii etc.) a relaţiilor dintre corpuri şi mediu; -  realizarea unei colecţii de esenţe lemnoase, roci, minerale etc.; -  comunicarea verbală, prin desen, colaj, joc de rol etc., a importanţei folosirii resurselor naturale pentru viaţa oamenilor; -  realizarea de desene, planşe, colaje, care să ilustreze planetele sistemului solar; -   realizarea unor portofolii care să cuprindă informaţii referitoare la plante şi animale care trăiesc într-un anumit mediu de viaţă;
1.4 *să formuleze ipoteze pe baza utilizării  unor procedee de natură ştiinţifică	-  *identificarea efectelor unor dezechilibre într-un mediu (efectele suprapopulării, depopulării, introducerii unor vieţuitoare străine într-un anumit habitat etc.) ; -  *pregătirea şi realizarea unui proiect care vizează menţinerea echilibrului într-un mediu creat; -  *realizarea unui proiect privind modalităţi de supravieţuire într-un mediu ostil vieţii; -  *stabilirea unor legături între factori de mediu şi comportarea unor organisme / materiale.

2. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare / investigare a realităţii, folosind instrumente şi procedee specifice

Obiective de referinţă	Sugestii de activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:	Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele tipuri de activităţi:
2.1 să interpreteze succesiunea unor fenomene şi procese din natură	-  completarea unor scheme eliptice care să descrie relaţiile de hrănire dintr-un lanţ trofic; -  ordonarea logică a etapelor ciclului de viaţă a unei plante sau a unui animal etc.; -   descrierea etapelor metamorfozei la fluturele de mătase, la broasca de lac etc.; -  ordonarea unor fenomene într-o succesiune, prin joc didactic, desen etc.;
2.2 să pună în evidenţă regularităţi ale fenomenelor pe baza măsurătorilor efectuate, prezentând adecvat rezultatele [2.2 să pună în evidenţă regularităţi ale fenomenelor pe baza măsurătorilor efectuate, prezentând adecvat rezultatele]	-   utilizarea balanţei cu braţe egale / inegale pentru cântărire; -   *determinarea pe baza măsurătorilor a condiţiilor de plutire ale unui corp şi relaţionarea plutirii/scufundării acestuia cu masa acestuia; -   măsurarea volumului unor corpuri solide prin măsurarea volumului de apă dezlocuit de acestea  prin scufundare într-un vas cu apă; -   măsurarea volumelor unor corpuri lichide cu ustensile gradate (cilindri gradaţi, pipete gradate, căni gradate etc.); -   măsurarea volumului de apă absorbit de o rădăcină pe o perioadă determinată de timp; -   prezentarea în forme variate (desene, ilustraţii, grafice de bare, tabele etc.) a rezultatelor măsurătorilor; -    interpretarea unor reprezentări grafice (desene, scheme, figuri etc.) pentru identificarea lungimii diferite a umbrei unui corp în funcţie de poziţia soarelui;
2.3 să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date	-      stabilirea etapelor unor experimente; -      realizarea în situaţii variate a echilibrului unor corpuri şi utilizarea rezultatelor în descrierea unor instrumente de cântărire (balanţa cu braţe egale şi inegale); -      selectarea unui metal dintr-un set de materiale pe baza proprietăţilor acestuia: luciu/strălucire, duritate, conductibilitate electrică şi termică şi relaţionarea proprietăţilor acestuia cu utilizările; -      realizarea unor circuite electrice simple folosind baterii, becuri, conductori metalici; -      *efectuarea de experimente cantitative privind încălzirea şi răcirea corpurilor; -      *efectuarea unor experimente privind plutirea unor corpuri în soluţii diferite ; -      efectuarea de experienţe care să ilustreze atracţia magneţilor, gravitaţia, forţe de împingere şi de tracţiune, mişcarea şi repausul; -      observarea  ritmului de creştere a unui organism viu atunci când i se modifică unele condiţii de viaţă; -      compararea ritmului de creştere a unor organisme vii (aceeaşi specie), în condiţii diferite de viaţă; -      efectuarea unor experienţe care să pună în evidenţă obţinerea culorilor la trecerea luminii albe printr-o prismă, prin baloanele de săpun, petele de ulei etc.;
2.4 să aplice procedee de natură ştiinţifică în activitatea proprie	-      dezbaterea experimentelor realizate pe baza unui plan dat; -      dezbaterea modalităţilor de protejare a resurselor naturale; -      realizarea unor jocuri şi jucării (navomodele, instrumente de măsură etc.) prin aplicarea unor procedee de natură ştiinţifică; -      identificarea culorii unui obiect în lumină albă, roşie, verde, albastră;
2.5 *să reprezinte prin modele aspecte familiare din mediul înconjurător	-      *reprezentarea schematică a unui mediu cunoscut şi identificarea modificărilor suferite în timp de acesta; -      *realizarea machetei unui mediu cunoscut; -      *utilizarea modelelor confecţionate în activităţi practice; -    *construirea unui acvariu, terariu, răsadniţe / sere pentru studiul modificărilor suferite de un animal / plantă şi / sau a influenţei factorilor de mediu.

3. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat, propice vieţii

Obiective de referinţă	Sugestii de activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:	Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi:
3.1 să conştientizeze efecte ale mediului înconjurător asupra propriului organism;	-      identificarea unor factori de risc: expunerea la variaţii de temperatură, umiditate, soare, aglomerări umane, zgomote, atmosferă poluată etc.; -      descrierea unor posibile metode de protejare la factorii de risc identificaţi; -      organizarea unor concursuri de afişe, materiale publicitare şi a unor expoziţii privind unele efecte nocive ale mediului asupra propriului organism; -      interpretarea unui joc de rol (acordarea primului ajutor în caz de arsuri, intoxicaţie, asfixiere, fracturi, gripă, boli contagioase etc.);
3.2 *să aprecieze importanţa protejării propriului corp faţă de factori dăunători din mediu;	-    *dezbaterea unor modalităţi de prevenire a acţiunii factorilor de mediu cu efecte nocive pentru om.

 

CONŢINUTURI

Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor

·            Echilibru şi cântărire (masa ca rezultat al cântăririi în unităţi standard): cântarul cu arc, balanţa.

·            Volumul (capacitatea ca rezultat al măsurării în unităţi standard: litrul, multipli şi submultipli). *Densitatea ca rezultat al comparării maselor unor corpuri confecţionate din materiale diferite, dar de volume identice. *Plutirea corpurilor.

·            Comportamente de adaptare la plante şi animale: reacţii de apărare şi adaptare la lumină, *umiditate, *vânt, *frig.

·            Proprietăţi ale metalelor şi utilizări ale acestora. Magneţi. Circuite electrice simple.

·            Surse de lumină. Comportamentul luminii – producerea curcubeului, culorile, umbra, vizibilitatea corpurilor.

• Planetele sistemului solar.

Transformări ale corpurilor şi materialelor

·        *Încălzire şi răcire; căldură absorbită şi căldură cedată.

·            Forţe care determină mişcarea corpurilor (gravitaţia, forţe de împingere şi tragere). Mişcare şi repaus.

·        Ciclul vieţii: naştere, creştere şi dezvoltare, înmulţire, moarte. Cicluri de viaţă ale organismelor (plante, fluturi, broaşte, oameni).

• Transformări ale materialelor în alte materiale cu proprietăţi diferite: ruginirea, putrezirea, alterarea, arderea, coacerea.

Omul şi mediul

·            Medii de viaţă: grădina, pădurea, balta, *delta, *peştera, *mările calde, *oceanul. Relaţii de hrănire.

• Resurse naturale: apă, soluri, roci, minerale, lemn, combustibili, hrană. Protejarea lor.

SUGESTII METODOLOGICE

Prin prezentul curriculum se intenţionează ca, pe parcursul învăţământului primar, elevii să dobândească competenţe utile studiului ulterior al ştiinţelor naturii pe discipline, şi să-şi structureze un set de valori şi atitudini faţă de ştiinţele naturii prin prisma raportării faţă de acestea şi implicit faţă de mediu. Acestea se regăsesc într-o serie de aspecte ale învăţării, vizate de practica pedagogică:

-    observarea atentă a mediului şi a relaţiilor dintre componentele acestuia;

-    citirea corectă şi conştientă a enunţului unei situaţii-problemă;

-    înţelegerea şi explicarea fenomenelor naturale observate sau evidenţiate;

-    secvenţializarea etapelor de desfăşurare a acestora;

-    construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele şi scheme grafice care ilustrează rezultatele unor experimente;

-    iniţierea şi realizarea creativă a unor investigaţii, pornind de la tematica propusă;

-    formarea obişnuinţei de a utiliza diverse tipuri de reprezentări, pentru rezumarea, clasificarea şi prezentarea concluziilor unor experimente;

-    formarea deprinderii de a anticipa evoluţia fenomenelor studiate, pornind de la condiţiile existente.

Acestea explică apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente a ştiinţelor naturii. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor ştiinţifice ca atare. Accentul trece de la “ce?” să se înveţe, la “în ce scop?” şi “cu ce rezultate?” să se înveţe. Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi: esenţialitatea, profunzimea, funcţionalitatea, durabilitatea, orientarea axiologică, stabilitatea, mobilitatea, diversificarea, amplificarea treptată, aplicabilitatea.

Prin acest curriculum se urmăreşte crearea condiţiilor favorabile pentru ca elevii să-şi formeze şi dezvolte competenţele într-un ritm individual, pentru a putea să-şi transfere cunoştinţele acumulate într-un domeniu de studiu altui domeniu. Pentru aceasta, este util ca demersul didactic să se orienteze spre realizarea unor tipuri variate de activităţi precum:

-   prelucrarea variată a informaţiilor adecvate obiectivelor vizate;

-   introducerea conţinuturilor utilizând moduri variate de antrenare a gândirii elevilor;

-     solicitarea unor corelaţii intra- şi interdisciplinare, care să determine realizarea de transferuri de cunoştinţe;

-     antrenarea elevului în situaţia de a decide asupra unor sarcini de lucru adecvate, situaţiei-problemă expuse;

-   formarea deprinderii elevilor de a utiliza independent manualul şi alte surse de informaţie, operând prin analiza pe text, interpretarea unor conţinuturi;

-   organizarea unor activităţi de învăţare diferenţiată care să permită desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;

-   sugerarea unui algoritm al învăţării, prin modul de ordonare a sarcinilor.

Metodele şi tehnicile de predare precum şi practicile pedagogice alese în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile psiho-individuale ale elevilor trebuie să fie esenţial centrate pe universul copilului. Învăţarea trebuie să se dezvolte în mod natural pornind de la ce ştie elevul către descoperirea varietăţii naturii  şi a fenomenelor, pe cale experimentală. O învăţare eficientă va da posibilitatea copilului să experimenteze, să redescopere natura printr-un contact direct cu aceasta în care rolul învăţătorului este de ghid şi colaborator.

Demersul didactic propus prin actuala programă este orientat spre:

-      accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire (acestea sunt utilizate în activitatea de predare-învăţare, în scopul dezvoltării capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştinţele dobândite, de a verifica ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor propuse);

-      aplicarea metodelor centrate pe stimularea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor (în scopul transformării elevului în subiect al propriei instruiri şi educaţii);

-      o îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după surse de informaţie variate, observaţia proprie, exerciţiul individual, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu activităţile care solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor;

-      folosirea unor metode care să favorizeze intervenţia nemijlocită a elevului în realizarea experimentului.

                Prezentăm mai jos, comparativ pe clase, o listă a procedurilor ştiinţifice propuse de programele şcolare pentru clasele a III-a şi a IV-a:

Clasa a III-a

Clasa a IV-a

•    Observaţii •    Clasificări ale corpurilor şi materialelor •    Măsurări cu mijloace uzuale •    Stabilirea relaţiilor temporale şi spaţiale (în termeni de rapiditate, distanţă, mişcare, formă etc.) •    Înregistrarea observaţiilor - figurativă •    Colectare, conservare etc. •    Raportarea observaţiilor - figurativă, verbală

•      Observaţii •      Clasificări ale corpurilor şi materialelor •      Estimări ale unor caracteristici (mărimi, relaţii) •      Stabilirea relaţiilor temporale şi spaţiale (în termeni de rapiditate, distanţă, mişcare, formă etc.) •      Formularea definiţiilor operaţionale (reţete) - figurative, verbale (Cum ai proceda ca să…?) •      Analiza observaţiilor (comparaţii, generalizări simple) •      Măsurări cu mijloace convenţionale şi neconvenţionale •      Înregistrarea observaţiilor - figurativă, verbală •      Colectare, conservare, cultivare etc. •      Raportarea observaţiilor şi analizelor - figurativă, verbală

Experimente propuse

1.        Capacitate (volum) pulmonar: Elevii suflă tot aerul din plămâni, umflând un balon (pungă din plastic), apoi măsoară volumul balonului prin scufundare într-un vas cu apă. Se măsoară şi volumul pulmonar la respiraţie liniştită.

2.        *Topire: Compararea căldurilor necesare topirii unor cantităţi egale de ceară, naftalină, margarină etc., prin compararea duratelor acestor procese.

3.        Sera: O butelie din plastic în care s-a tăiat o fereastră, un borcan acoperit cu o pungă transparentă din plastic, în care se pune un strat de pământ şi răsad, pot simula condiţiile dintr-o seră, în care temperatura şi cantitatea de dioxid de carbon sunt mai ridicate.

4.        Fototropism: Sensibilitatea la lumină a vârfului tulpinii. Pe o porţiune a unui răsad de grâu, se acoperă vârfurile tulpinilor cu câte o căciulă de hârtie, lăsându-le pe celelalte neacoperite. Dacă sunt expuse la Soare, tulpinile neacoperite se orientează după acesta, spre deosebire de cele acoperite.

5.        Geotropismul rădăcinilor: Între pereţii unui vas transparent şi o bucată de vată sau de hârtie de ziar mototolită, umezite permanent, se introduc boabe de fasole orientate diferit. Rădăcinile cresc îndreptându-se în jos, orientate de forţa gravitaţională.

6.        De câtă apă are nevoie planta pentru a trăi: Se măsoară, la intervale de timp, nivelul apei dintr-un vas, în care a fost introdusă rădăcina unei plante (se pune în discuţie şi evaporarea apei în timp).

7.         Reflexul pupilei: Se acoperă un ochi şi se priveşte cu celălalt o sursă de lumină puternică. După acomodare, se descoperă primul ochi şi se compară dimensiunile pupilelor.

8.        Reacţie de apărare la lumină: Pe o farfurie jumătate albă, jumătate neagră, se pun larve de molii şi sunt expuse la soare; larvele trec de pe suprafaţa neagră pe suprafaţa albă.

9.         *Reacţie de apărare la umiditate: Analog cu experimentul anterior, dar se foloseşte hârtie albă uscată, respectiv, umedă; larvele preferă hârtia umedă.

STANDARDE CURRICULARE

la sfârşitul învăţământului primar

Obiectiv cadru	Standard
1.      Înţelegerea şi utilizarea în comunicare    a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii	S1.     Identificarea asemănărilor, deosebirilor şi relaţiilor dintre corpuri şi dintre componente   ale unor sisteme pe baza observaţiei. S2.     Clasificarea unor corpuri, evenimente, fenomene pe baza unor criterii. S3.     Descrierea relaţiilor dintre componente ale  aceluiaşi sistem şi dintre sisteme. S4.     Comunicarea în maniere diverse a unor observaţii şi comparaţii referitoare la corpuri, fenomene, evenimente, sisteme observate şi a rezultatelor experimentelor.
2.      Formarea şi dezvoltarea capacităţilor     şi abilităţilor de experimentare şi explorare/investigare a realităţii,  folosind instrumente şi procedee specifice	S5.         Măsurarea cu instrumente convenţionale şi neconvenţionale şi evidenţierea regularităţilor unor fenomene pe baza măsurătorilor şi/sau observaţiei. S6.         Realizarea unor experimente simple pe baza unui plan de lucru şi/sau a unor ipoteze date.